fbpx

Autocompasiunea

you are worthy of love

A avea compasiune pentru sine este asemănător cu a avea compasiune față de ceilalți. În primul rând, pentru a avea compasiune față de cineva, trebuie să observi că acea persoană suferă; dacă o ignori, nu ai cum să observi acest lucru. În al doilea rând, compasiunea înseamnă a te simți mișcat de suferința celuilalt. Din punct de vedere etimologic „compasiune” înseamnă „co-suferință”, adică a suferi cu/alături de celălalt. Când acest lucru se întâmplă, simți dorința de a ajuta acea persoană, de a fi bun cu ea și a-i oferi înțelegere și susținere. În final, când simți compasiune pentru cineva, realizezi că eșecul, suferința, imperfecțiunea și pierderea sunt parte a experienței umane.

Mulți dintre noi avem compasiune față de ceilalți și ne este ușor să o exprimăm, însă atunci când vine vorba despre sine, avem dificultăți în a face același lucru. Suntem atât de obișnuiți să fim duri și să ne criticăm, încât ni se pare ciudat să fim buni, înțelegători și blânzi cu noi înșine. Autocompasiunea este o modalitate de a te raporta la tine cu bunătate și presupune a te accepta în totalitate, cu realizări și nereușite, calități și defecte.

Conform studiilor realizate de cercetătoarea Kristin Neff, autocompasiunea are 3 componente: bunătate față de sine, umanitate și mindfulness.

1. Bunătate față de sine vs. Autocritică

A fi bun cu tine înseamnă că atunci când suferi, ai un eșec sau te simți inadecvat să te tratezi așa cum ai trata un prieten: cu încurajare, înțelegere, empatie, răbdare, gentilitate. Dacă te gândești cum îți vorbești într-o zi în care lucrurile merg prost și nu ești mulțumit/ă de tine, s-ar putea să observi că uneori îți spui lucruri urâte, dure, pe care nu le-ai spune altor persoane dacă ar fi în situația ta. Oamenii care practică autocompasiunea recunosc faptul că sunt imperfecți, că uneori au nereușite și că dificultățile care apar în viață sunt inevitabile, așa că tind să fie blânzi cu ei înșiși atunci când se confruntă cu experiențe dureroase, mai degrabă decât să se înfurie atunci când viața nu este așa cum vor ei. Oamenii nu pot fi întotdeauna fix așa cum vor și nu pot obține mereu exact ceea ce își doresc. Atunci când această realitate este negată suferința crește sub formă de stres, frustrare și autocritică. Atunci când realitatea este acceptată cu bunătate și înțelegere, se obține mai ușor echilibrul emoțional.

2. Umanitate vs. Izolare

Frustrarea care apare atunci când lucrurile nu sunt exact așa cum dorim este adesea însoțită de un sentiment puternic de izolare – ca și când „eu” aș fi singura persoană care suferă sau care face greșeli. Toți oamenii suferă. Cuvântul „uman” presupune că omul este muritor, vulnerabil și imperfect. Prin urmare, autocompasiunea implică recunoașterea faptului că suferința și imperfecțiunea personală fac parte din experiența umană comună – ceva pe care noi toți trăim, mai degrabă decât ceva care mi se întâmplă numai mie.

3. Mindfulness vs. Supra-identificare

Uneori nu suntem conștienți de suferința noastră, mai ales atunci când ea provine din autocritică pentru că ne identificăm cu acea parte din noi care spune „Trebuia să știi asta, trebuia să faci mai bine, nu ești suficient de bun/ă!”. A fi mindfull înseamnă a ne observa gândurile și emoțiile negative cu deschidere și claritate, astfel încât acestea să fie conștientizate. Mindfulness este o stare mentală receptivă, în care nu facem judecăți de valoare, ci observăm gândurile și sentimentele așa cum sunt, fără a încerca să le suprimăm, să le negăm sau să ne identificăm cu ele.

În articolele următoare vom vorbi despre ce NU este autocompasiunea, însă până atunci, te invit să faci un mic experiment: Scrie-ți o scrisoare de mulțumire/recunoștință. Gândește-te la reușitele pe care le-ai avut, la lucrurile noi pe care le-ai încercat, la situațiile dificile pe care le-ai avut, la nereușite, la faptul că ți-ai permis să încerci, să greșești și la ce ai învățat din greșeli, la progresele pe care le-ai făcut, gândește-te la calitățile și defectele tale și scrie-ți o scrisoare cât mai sinceră, în care să arăți autocompasiune și recunoștință pentru ceea ce ești și ceea ce faci.

Psiholog Beatrice Huțanu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Accesează-ne pe FacebookSusține sănătatea mentală!

Fă parte din comunitatea MAZE - Psychology!
Alături de MAZE ești la curent cu ultimele noutăți din psihologie.

Te așteptăm!

Scroll to Top