Cuprins
Să pierzi o persoană dragă este un moment dificil în viață. Emoțiile pe care le simți sunt de o intensitate foarte profundă. Sunt așa de multe emoții care apar încât nici nu le poți identifica. Apare tristețea datorită pierderii, disperarea și dorința de a-i salva și de a-i aduce înapoi, furia datorată neputinței pe care o simți. Este un cumul de emoții pe care le simți și nu știi ce să faci cu ele.
Am trăit și eu acest lucru și știu cum se simte tot amalgamul acesta de emoții. Părinții mei au murit recent, diferența de timp dintre pierderile lor fiind de 4 luni. Au fost două pierderi extrem de dureroase și greu de înțeles.
Doliul este o perioadă dificilă, sunt foarte multe etape prin care treci până ajungi la acceptarea pierderii. Este important să știi că nu ești singur în acest proces atât de dureros. Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, vă voi da un exemplu personal.
Toți prietenii mei apropiați au părinții în viață. În perioada imediată după moartea mamei, toți prietenii au fost acolo să îmi ofere confort și să mă facă să mă simt mai bine, însă eu mă simțeam neînțeleasă, gàndindu-mă „Cum poate un om care nu a trecut prin pierderea unui părinte sau a unei persoane dragi să înțeleagă durerea pe care eu o simt?”. Mă simțeam rău când vorbeam despre ce simt cu ei, uneori deveneam invidioasă și mă gândeam obsesiv la o cauză. Îmi spuneam obsesiv „ De ce mi se întâmplă mie asta?”, „Cu ce am greșit de am rămas fără părinți atât de repede?”. Uneori când îi auzeam pe cei din jurul meu cum povestesc despre părinții lor care le poartă de grijă, simțeam o furie intensă pentru că îmi dădeam seama că eu nu voi mai avea parte de grijă din partea părinților niciodată. Furia asta s-a accentuat după moartea tatălui meu care a fost la 4 luni după ce mama a părăsit lumea noastră.
Când îți pierzi ambii părinți rămâi practic singur pe lume. Simți că ești cu totul responsabil de viața ta și cel mai greu e că nu te mai sfătuiește nimeni și nu îți mai poartă nimeni de grijă. Pentru mine cele mai grele momente sunt acelea când mă simt rău fizic și nu e mama sau tata lângă mine să mă îngrijească. E greu când îți e dor de ei și nu îi poți vedea sau auzi.
Din cauza furiei pe care o simțeam, aveam momente când fugeam efectiv de oameni. Nu voiam să vorbesc cu nimeni despre cum mă simt, pentru că gândurile din capul meu îmi repetau că nimeni nu înțelege de fapt ce simt și că nu are rost să vorbesc despre asta. Alteori simțeam că sunt prea mult pentru cei din jurul meu și îmi era teamă să nu îi încarc emoțional cu haosul în care simțeam că trăiesc.
Apoi, încet, încet trecând prin doliu și discutând în terapie despre toate emoțiile și stările pe care le traversam mi-am dat seama că oamenii, chiar dacă nu au trecut prin ce am trecut eu, au empatie și pot înțelege cel puțin obiectiv cu ce mă confrunt. De asemenea, în terapie mi s-a validat că e normal ceea ce simt. E normal să simt furie, invidie, disperare, tristețe, dezamăgire. Aceste emoții fac parte din travaliul doliului și e nevoie de timp să le procesez și să le integrez într-un mod sănătos în spațiul intra-psihic.
Recent, am început să discut cu frații mei despre cum ne simțim legat de moartea părinților și cu persoane noi care au apărut în viața mea, iar majoritatea dintre aceștia au o persoană foarte apropiată decedată. Împărtășind fiecare despre emoțiile și cumulul de gânduri care au apărut o dată cu pierderile, m-am simțit înțeleasă și la nivel emoțional. Am simțit că nu sunt singura care duce acest bagaj emoțional greu al doliului. Această realizare a venit ca o formă de eliberare și m-am gândit să scriu un articol despre ce presupune doliul și despre cât de benefică este terapia de grup pentru traversarea și procesarea doliului.
Definirea conceptelor de pierdere și doliu
Pierderea și doliul sunt concepte interconectate care se referă la experiențele emoționale asociate cu pierderea unei persoane sau a unei relații importante.
Când vine vorba de pierdere, ne referim la momentele în care simțim că am pierdut ceva foarte important în viața noastră. Asta poate fi orice – de la persoane dragi care nu mai sunt printre noi, la relații care s-au terminat, locuri de muncă sau oportunități pe care le-am pierdut, chiar și sănătatea sau independența. Și în astfel de momente, simțim că ceva lipsește, un gol emoțional sau o absență care ne poate provoca suferință emoțională.
Doliul în schimb este modul nostru de a reacționa la acea pierdere. Putem trece prin toate emoțiile de la tristețe și furie, la confuzie și chiar ușurare în funcție de circumstanțe. E un amalgam de sentimente și nu există două experiențe identice. Doliul este un proces prin care trecem, cu diferite etape pe care le parcurgem, care ne ajută să procesăm pierderea suferită.
Stadiile doliului
Doliul este un proces natural și personal prin care trecem atunci când pierdem pe cineva sau ceva drag nouă. Acest proces este împărțit în cinci stadii, conform modelului dezvoltat de Elisabeth Kübler-Ross.
1. Negarea
În prima etapă, oamenii tind să nege realitatea pierderii. Este un fel de auto-protecție, o modalitate de a face față șocului inițial.
Eu personal am trăit negarea în momentul în care mi-am văzut părinții murind. Creierul meu nu accepta că se întâmpla asta și îmi spuneam constant că visez și la un moment dat lucrurile vor reveni la normal. De asemenea, mi se întâmpla destul de des (atât după moartea mamei cât și după moartea tatălui meu) să am tendința de a-i suna să îi întreb ce mai fac sau să vorbesc despre ei la prezent de parcă ei încă ar fi fost cu mine. Un alt exemplu bun de negare sunt momentele când oamenii care pierd persoanele dragi, își doresc ca locul în care a trăit persoana care a decedat să rămână la fel. Mult timp și mie mi s-a întâmplat acest lucru. Nu suportam ca altcineva în afară de mine și frații mei să între în camera mamei. Și în acest moment camera ei e la fel cum a lăsat-o ea.
2. Furia
Odată ce negarea începe să se estompeze, apare adesea furia. În doliu poți simți frustrare și neputință în fața pierderii. Te poți simți nedreptățit sau mâhnit, iar furia este o reacție normală la aceste sentimente.
La mine furia s-a resimțit în două moduri. Am simțit furie față de mine pentru că îmi tot spuneam că nu am făcut mai mult să-i salvez și am simțit furie față de cei din jur, deoarece mă simțeam neînțeleasă și în același timp invidioasă pe faptul că ei au persoanele dragi în viață iar eu nu.
Multă vreme am evitat să povestesc despre aceste emoții, de furie și invidie pe alți oameni, pentru că mi se părea total greșit. Ceilalți nu aveau nici o vină pentru ce li s-a întâmplat părinților mei și cu toate astea eu eram furioasă pe ei.
În terapie mi s-au validat aceste emoții. Terapeuta mea mi-a spus ca e normal sa simt tot ce simt mai ales în contextul pierderii. E normal să îmi doresc grija și afecțiunea pe care ceilalți o primesc de la părinții lor.
3. Negocierea
În această etapă, încercăm să găsim soluții sau să negociem cu durerea. Încercăm să facem promisiuni sau să căutăm modalități de a face lucrurile să revină la normal. Este o încercare de a găsi un echilibru în fața pierderii.
Cred că pentru mine stadiul negocierii a fost în momentul în care mă prefăceam că nu mă doare. Eram așa focusată pe activitățile pe care le aveam de făcut încât negociam cu durerea, amânam să simt, îmi impuneam uneori să nu simt pentru că îmi spuneam că nu e un moment potrivit. Durerea tot acolo era, dar preferam să o închid și să o las să iasă când simțeam că am un spațiu safe să fac asta.
4. Depresia
Depresia în acest context se referă la tristețea profundă și la conștientizarea profunzimii pierderii. Este normal să te simți trist și să ai un sentiment de pierdere profundă. Această etapă poate fi grea, dar este important să accepți și să simți aceste emoții.
Depresia a fost și încă este cea mai grea etapă pentru mine, deoarece mă afectează la nivel fizic. Am insomnie uneori, sentimente de vinovăție, uneori am zile când nu mănânc mai deloc. Însă în terapie reușesc sa gestionez simptomatologia depresiei și mă îndrept cu pași mici către acceptare.
5. Acceptarea
Nu înseamnă că ești fericit sau că totul este perfect, dar în această etapă începi să accepți realitatea și să te adaptezi la noua ta normalitate. Este un proces gradual și fiecare persoană îl parcurge în propriul său ritm.
Este important să știi că aceste stadii nu sunt liniare și nu toată lumea le parcurge în ordine sau le trăiește în mod complet. Fiecare persoană are un mod unic de a experimenta doliul. Există posibilitatea ca de la depresie să te întorci la furie și de la furie să treci iar la negare. Dă-ți timpul de care ai nevoie.
Terapia de grup în contextul pierderii și doliului
Este important să găsiți un grup de suport plin cu oameni care trec prin aceeași experiență cu a voastră.
Terapia de grup este foarte benefică în contextul pierderii și doliului. Aceasta oferă un cadru în care participanții pot împărtăși experiențele lor de pierdere și doliu într-un mediu sigur și sprijinitor.
Atunci când discuți cu alte persoane care trec prin situații similare cu ale tale este mai ușor pentru tine pentru că te simți mai înțeles. După cum vă povesteam mai sus, pentru mine a fost mult mai benefic să discut cu prieteni care au trecut prin experiența similară cu a mea. Am simțit că ei știu cum e să ai o „mare” de emoții negative și să nu știi ce sa faci cu ele. Simțeam că ei înțeleg sentimentul de disperare pe care îl am, că înțeleg nevoia mea de a-i salva și înțeleg agitația pe care o aveam în corp. Am discutat cu persoane care și-au pierdut unul dintre părinți în aceeași perioadă în care eu mi-am pierdut ambii părinți și a fost mai ușor să mă exprim. Simțeam că cineva știe cum e să te simți pierdut și în același timp disperat și încărcat de agitație și durere interioară. Cu ceilalți îmi era teamă să discut, de teama de a nu-i încărca cu bagajul meu emoțional sau de a-i face să se gândească că și ei vor trece prin asta când vor pierde pe cineva drag.
Comparativ cu terapia individuală, terapia de grup aduce unele avantaje distincte în gestionarea pierderii și doliului.
Un prim avantaj al terapiei de grup față de terapia individuală este acela că în terapia de grup te poți simți mai puțin singur sau izolat, atunci când împărtășești experiențele tale cu ceilalți membri ai grupului care înțeleg și simt la fel.
De asemenea, într-un grup, poți beneficia de diverse perspective și modalități de a aborda și de a face față pierderii. Vei auzi și poveștile celorlalți și vei putea învăța din acestea, poate noi metode de a face față tristeții sau metode de gestionare a furiei. De asemenea, având un grup de suport îți poți crea noi relații de prietenie și poți face activități benefice pentru procesarea doliului împreună cu ceilalți membrii ai grupului.
Beneficiile terapiei de grup pentru pierdere și doliu
Terapia de grup are foarte multe beneficii în procesul de doliu. Mai jos am descris doar câteva dintre acestea. Am selectat beneficiile pe care eu le-am considerat mai importante.
Apartenența la un grup social care se confruntă cu același disconfort emoțional ca al tău
Imaginează-ți că intri într-o cameră în care toată lumea te privește cu înțelegere și căldură. Te simți ca și cum ai găsit o cameră de siguranță, unde fiecare își împărtășește povestea sa. Simți că ești înțeles pentru că toți membrii acelui grup au trecut sau trec prin ceea ce treci tu acum.
Posibilitatea de a împărtăși din experiența ta celor din jur și de a le oferi posibilitatea să învețe ceva din aceasta și totodată oportunitatea pentru tine de a învăța din experiențele altora
Gândește-te că în această cameră, fiecare poveste aduce o nouă înțelegere. De exemplu, când Alex vorbește despre pierderea lui recentă a unui prieten apropiat, ceilalți încep să înțeleagă că toată lumea are o poveste diferită, dar toți se confruntă cu același sentiment de durere și pierdere. De asemenea, în ședințele de grup vei regăsi empatie și suport emoțional.
Fiecare în această cameră este acolo pentru ceilalți, gata să ofere un umăr pe care să plângi sau un zâmbet pentru a-ți ridica moralul. De exemplu, când Andrei se simte copleșit de tristețe și se întreabă dacă va mai fi vreodată fericit, Maria îi ține mâna și îi spune că, chiar și în mijlocul durerii, există speranță și că va fi mereu acolo pentru el.
În această cameră, nu există judecăți sau standarde. Toată lumea este liberă să simtă și să trăiască durerea cum o simte. De exemplu, când Ana își exprimă furia și frustrarea față de injustiția pierderii sale, ceilalți o îmbrățișează și o asigură că este perfect normal să se simtă astfel. În esență, terapia de grup pentru pierdere și doliu este ca și cum ai fi primit într-o familie care îți înțelege suferința și îți oferă dragoste și sprijin necondiționat în timp ce navighezi prin furtuna durerii tale.
Concluzii și recomandări
Pierderea unei persoane dragi este unul dintre cele mai grele momente pe care le putem trăi în viață. Emoțiile profunde și variate pe care le simțim în timpul doliului pot fi copleșitoare și confuze. Experiența mea personală de pierdere a ambilor părinți mi-a oferit o perspectivă profundă asupra acestui proces și m-a învățat că este important să căutăm sprijin și să ne conectăm cu alții în timpul durerii noastre.
- Este important să recunoaștem că este perfect normal să simțim o gamă largă de emoții în timpul doliului, inclusiv tristețe, furie, dezamăgire și confuzie. Acceptarea acestor emoții și permiterea lor să fie parte din experiența noastră ne poate ajuta să procesăm și să integrăm mai bine pierderea.
- Împărtășirea experiențelor noastre cu alții și oferirea de sprijin reciproc poate aduce un confort imens în timpul durerii. Conectarea cu persoane care au trecut prin experiențe similare poate oferi înțelegere și acceptare emoțională într-un mod care poate fi extrem de vindecător.
- În momentele dificile ale durerii, este esențial să căutăm un grup de sprijin în care să ne putem conecta cu alții care trec prin experiențe similare. Participarea la terapia de grup poate oferi un cadru sigur în care să împărtășim și să procesăm emoțiile noastre.În momentele dificile ale durerii, este esențial să căutăm un grup de sprijin în care să ne putem conecta cu alții care trec prin experiențe similare. Participarea la terapia de grup poate oferi un cadru sigur în care să împărtășim și să procesăm emoțiile noastre.
Dacă ești în căutarea unui grup de suport pentru pierdere și doliu, colega mea, Simona Săulean, a construit un astfel de grup în cadrul centrului. Despre grup găsești mai multe detalii dacă dai click aici.
Grupul va reprezenta un loc de susținere și respect pentru toți membrii, unde diferențele sunt acceptate, curiozitatea este încurajată și există convingerea că toate comportamentele pot fi înțelese și nu condamnate. „Phoenix” este un sanctuar în care îți poți împărtăși liber sentimentele și gândurile, fără frică de judecată.
Te invit cu drag să te înscrii, deoarece este important să știi că nu ești singur în această etapă a vieții tale și că poți găsi resurse și strategii de gestionare a emoțiilor împărtășind din experiența ta cu cei care trec prin acest proces de doliu. Știu cât este de greu să treci prin aceste etape care vin încărcate de emoții apăsătoare și grele. Vorbind despre aceste emoții cu oameni care simt similar, bagajul emoțional va deveni mai ușor de dus în timp.
În cele din urmă, este esențial să ne amintim că fiecare dintre noi are propriul ritm și propria cale în timpul doliului. Este important să ne acordăm timpul și spațiul necesare pentru a procesa și a integra pierderea în viața noastră, iar căutarea sprijinului și conexiunea cu alte persoane în acest proces poate aduce la un proces de vindecare mai ușor de gestionat.
