DEPRESIA… Sunt bine :( … vs … Sunt bine :)

De câte ori, la întrebarea ”Ce faci?” adresată cuiva, ți s-a răspuns ”Sunt bine.” și ai simțit că fiecare celulă a corpului celuilalt e în contradicție cu răspunsul lui…? De câte ori, tu însuți, ai răspuns ”Sunt bine”, iar corpul tău a reacționat cu repulsie la aceste cuvinte?

Depresia sau simptomele depresive pot purta diverse veșminte și reacții, însă corpul nu minte niciodată! Spune-ți în gândul tău ”Sunt bine!”, ”Sunt împăcat/ă cu mine!”. Ce simți? Cum reacționează corpul tău? Te crede și simți o emoție plăcută? Sau simți o încordare ca și cum corpul tău ar încerca să te salveze de aceste cuvinte?


Tendința noastră este să vedem depresia ca fiind o boală, ca fiind ceva de care trebuie să scăpăm cu necesitate. Această perspectivă ne poate adânci și ne poate ține departe de a vedea motivele pentru care mintea noastră a decis că avem nevoie de simptome depresive. În ochii mei, depresia este o formă de conservare, e un mod prin care mintea ne transmite mesajul că risipim resurse, energie, timp, în locuri care nu ne aduc sens și care sunt distante de valorile noastre. Poate fi privită ca fiind o busolă, care ne spune că am ieșit de pe drumul nostru și atunci, de ce am mai avea nevoie de ”combustibil”?


A avea depresie, înseamnă ca cel puțin cinci din următoarele simptome (dintre care neapărat cel puțin unul să fie simptomul 1. sau 2.) să persiste cea mai mare parte a timpului, cel puțin două săptămâni:

  • Dispoziție depresivă, sentiment acut de tristețe;
  • Scăderea interesului sau a plăcerii în activități care înainte ne bucurau;
  • Pierderea sau luarea bruscă în greutate, scăderea sau creșterea apetitului;
  • Insomnie (nu poți dormi) sau hipersomnie (îți vine să dormi în continuu);
  • Agitație sau lentoare psihomotorie 6.lipsă de energie/senzație de oboseală cronică;
  • Sentimente de inutilitate sau vină excesivă;
  • Diminuarea capacității de a gândi sau de a lua decizii;
  • Gânduri despre moarte, ideație suicidară, tentativă sau plan.

Dacă experimentezi constant aceste lucruri, îți recomand să permiți un ghidaj din exteriorul tău. De asemenea, îți recomand să îi dai viață emoției sau depresiei tale. Dacă ar fi un personaj, cum ar arăta? Ce formă, culoare, greutate, înălțime ar avea? Permite-i/ Imaginează-ți și vizualizează că îți vorbește. Ce ți-ar spune? De ce te însoțește și mai ales de ce te salvează? Ce ar trebui să faci sau să îți asumi de mâine, dacă te-ai simți perfect? Îți dorești să faci acel lucru sau ți-e teamă? De foarte multe ori depresia sau emoțiile noastre intense apar ca o salvare de teama de eșec, de neîncrederea în puterea mea sau chiar o frică de asumare a propriei puteri. Frecvent, când avem de ales între a trăi într-un context nefavorabil sau toxic nouă și între a ne lua în mâini frâiele vieții și responsabilitatea pentru propria fericire, alegem depresia…nu pentru că e mai simplu sau pentru că suntem slabi, ci pentru că nu vedem cine suntem cu adevărat și pentru că ducem în spate un bagaj de credințe care nu ne mai sunt de folos.

Îți propun următoarea temă de reflecție: Dacă ai avea șansa, ca pentru un moment, să te privești prin ”ochii” divinității, cum te-ai vedea? E irelevant că e Divinitate, Dumnezeu, Creație, Univers…etc….Cine ești tu ca celulă a acestui organism complex numit viață? Ești gata să-ți asumi puterea? 🙂

Te salut cu entuziasm!

Iulia Cena-Dican

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top
Open chat
1
Bună ziua! Cu ce te putem ajuta?
Powered by