Atașamentul este legătura primară dintre un bebeluș și părinte, îndeosebi mama, sau orice figură semnificativă pentru cel mic, care îi răspunde preferențial nevoilor sale.
În primii 3 ani de viață, figura maternă este vitală pentru dezvoltarea copilului, întrucât absența mamei va declanșa reacții semnificative din partea acestuia, caracterizate prin: detașare, disperare, tristețe, furie, anxietate. Desigur, reacția bebelușului va fi influențată de timpul petrecut cu mama sau dădaca, educatoarea, iar separarea va aduce cu sine o reacție de detașare din partea copilului.
Atașamentul are mai multe forme, care depind și se modelează în funcție de persoana de referință care ia contactul cu bebelușul. Daca părintele îi răspunde copilului prin atenție, grija, prezența fizică, atunci îi va dezvolta un atașament securizant. De exemplu, copilul plânge și este luat în brațe, răspunsul va fi unul adaptativ pentru el. În cazul în care bebelușul este ignorat, respins, acesta va căuta sa evite figura semnificativă pe viitor.
Din punct de vedere al dezvoltării psihice, un atașament securizant permite o dezvoltare psiho-emoționala cu valențe pozitive. Comportamentul copilului va fi mai compliant, entuziast, cu tendințe agresive, anxioase, stări de frustrare semnificativ reduse, deci șansele de a prezenta psihopatologie în viața de adult sunt semnificativ mai mici.
Alina Alexandru – Psiholog Clinician
