Frecvent copiii au probleme emoționale, urcușuri și coborâșuri în starea lor de spirit, probleme în relațiile cu prietenii, scăderi ale performanțelor școlare etc. Până la un punct, acestea sunt corect gestionate, fac parte din dezvoltarea lor. Pe baza acestor experiențe, copilul învață anumite abilități, învață să-și schimbe perspectivele. Important este, ca atunci când apar aceste probleme în viața copilului, să i se ofere sprijin, răbdare, sensibilitate, încurajare, să fie ascultați, astfel încât să le validăm experiența și emoțiile.
Când cauți ajutor pentru copilul tău?
În principiu când copilul întâmpină probleme în mai multe domenii ale vieții, cum ar fi relațiile de familie, performanța academică, activitățile de petrecere a timpului liber și prieteniile, ar trebui să ne gândim la a cere ajutorul unui specialist.
La ce trebuie să fim atenți?
· Începe să fie mai puțin încrezător în sine, scad performanțele educaționale și eficacitatea în anumite sarcini;
· Refuză să meargă la grădiniță sau la școală;
· Întârzieri în dezvoltarea limbajului;
· Dificultăți de atenție sau învățare (copilul „nu stă locului”, nici măcar în activități care îi fac plăcere);
· Devine îngrijorat, crește anxietatea („Dacă nu mă descurc? Dacă mă va certa? Dacă nu fac bine?”);
· Acuză frecvent dureri de cap, dureri de stomac, stări de vomă;
· Exprimă lipsa de speranță („Nu are sens să fac.”);
· Devine retras față de familie, prieteni, colegi. Nu mai participă la activități ca altădată;
· Are o schimbare semnificativă în obiceiurile de somn sau apetit;
· Implică mai frecvent comportamentul negativ (mușcă, lovește);
· Crize de furie (acasă, la scoală, în jocul cu ceilalți copii);
· Uneori apar comportamentele autodistructive : tăieturi, rănirea tegumentului, își smulge părul (unii vorbesc despre aceste comportamente, alții realizează aceste comportamente);
· Face comentarii cum ar fi „Aș vrea să nu fiu aici” sau „Nimănui nu-i va păsa dacă voi fugi”;
· Vorbește explicit despre sinucidere;
· Dificultăți legate de separarea de părinți (refuză să meargă în tabere cu colegii, refuză să meargă la petrecerile organizate de ceilalți colegi);
· Copilul este victimă a comportamentelor agresive în școală;
· Absenteism școlar;
· Când trece prin schimbări majore de viață (pierderea sau apariția unui membru al familiei, divorțul părinților, schimbarea școlii).
Cum ajunge părintele să ceară ajutorul specialistului (psiholog sau psihiatru)?
Părintele își cunoaște copilul, observă dacă comportamentul, emoțiile sau gândirea acestuia sunt schimbate. Cei din jur observă schimbările copilului (educatori, profesori, membrii familiei, îngrijitorii etc). Pentru început, nu vă fie teamă să abordați aceste subiecte cu copilul dumneavoastră. Veți fi uimiți cât de dispuși vor fi copiii să accepte ajutor.
Cui ne adresăm?
Încă de la vârsta de 2 ani a copilului părintele poate apela la medicul pediatru, care ulterior vă va îndruma fie spre psiholog, fie spre medicul psihiatru.
Părinții presupun uneori că tratamentul pentru sănătatea mintală va însemna medicație sau spitalizare pentru copilul lor, dar acestea se realizează doar în cazurile cele mai grave, celelalte cazuri rîmânând sub umbrela terapiei psihologice, terapie care poate ajuta copilul și familia să învețe noi abilități de coping și strategii diferite pentru tratarea problemelor.
Indiferent dacă copilul dvs. are nevoie de ajutor în gestionarea provocărilor normale în dezvoltare sau prezintă ceva mai grav, căutarea ajutorului poate face viața mai ușoară pentru toți.
Nicoleta Bindilă
Psihoterapeut
