Impactul Hărțuirii Stradale: Efectele Comportamentului Inadecvat al Bărbaților asupra Femeilor

În ultima perioadă, am auzit multe povești despre experiențele neplăcute pe care le trăiesc femeile în spațiul public, dar am avut și eu parte de astfel de situații, cauzate de comportamente nepotrivite din partea bărbaților. Este extrem de frustrant să nu te simți în siguranță doar pentru că ești femeie. Până să aflu mai multe despre cât de frecvent se întâmplă acest fenomen, nu realizam amploarea lui. Reflectând asupra propriilor experiențe, am constatat că, cel puțin de două ori pe săptămână, sunt abordată pe stradă într-o manieră complet nepotrivită, chiar agresivă, ceea ce mi-a creat un sentiment constant de nesiguranță și hipervigilență.

Noi, femeile, suntem mereu nevoite să fim precaute în mediul public. Când se întâmplă să fim hărțuite, reacția autorităților poate fi lentă și dezamăgitoare, accentuând frustrarea și neputința. Îmi vine în minte un exemplu personal: o prietenă apropiată a fost hărțuită în mod constant de un bărbat din orașul ei. Acesta îi trimitea mesaje obscene, o urmărea cu mașina și o amenința. Când a cerut ajutorul autorităților, i s-a spus că nu pot interveni pentru că nu are dovezi clare și că nu a fost atinsă. Mai mult, un polițist i-a replicat: „Sigur ai făcut ceva să-l superi. Comporta-te frumos și o să-i treacă.”

Din păcate, deși există și situații în care autoritățile se implică activ în sprijinirea victimelor hărțuirii, acestea sunt cazuri izolate. În majoritatea situațiilor, femeile rămân neprotejate.

Sper ca acest articol să ofere sprijin victimelor hărțuirii stradale, făcându-le să nu se mai simtă singure în aceste situații. Totodată, poate îi va ajuta pe cei care au un astfel de comportament să realizeze că agresarea femeilor nu este un lucru amuzant, ci unul care lasă urme emoționale profunde.

Ce înseamnă hărțuirea stradală?

Hărțuirea stradală este acel comportament agresiv și nedorit care apare în spațiile publice, afectând mai ales femeile. Poate include tot felul de comentarii sexuale, fluierături, gesturi obscene, avansuri fizice nedorite și alte forme de intimidare verbală sau fizică. Din păcate, pentru multe dintre noi, aceste experiențe devin aproape o parte inevitabilă a vieții de zi cu zi.

Ca psiholog și femeie care a trecut prin hărțuire stradală, pot să vă spun că impactul este adânc și de durată. Sentimentul de vulnerabilitate și nesiguranță poate duce la anxietate, stres și scăderea stimei de sine. Personal, am simțit cum astfel de incidente mi-au afectat încrederea de a mă deplasa liber și de a mă simți în siguranță în spațiile publice.

Să vedem câteva exemple de comportamente inadecvate din partea bărbaților pe stradă:

Cine nu a auzit măcar o dată un comentariu nepotrivit despre cum arătăm sau despre sexualitatea noastră? Fie că e ceva de genul „Hey, sexy!” sau „Ce fund mișto ai!”, aceste cuvinte nu sunt complimente, ci pur și simplu jignitoare și deranjante. Uneori, oamenii din jur îți atrag atenția cu comentarii de genul: „Sigur te-ai îmbrăcat tu indecent și ai atras atenția.” sau, mai rău, „E bărbat, se uită și el, doar nu te-a mâncat dacă ți-a zis!”. Aceste mentalități au efecte total negative asupra victimelor, de parcă suntem vinovate că avem un corp diferit de al bărbaților. Sexualizarea corpului pe stradă este ceva total nepotrivit, iar acest fenomen ar trebui prevenit.

Priviri insistente cu subînțeles, de parcă am fi obiecte exponate. Știți privirea aia care te face să simți că ești urmărită peste tot? Ochii ce parcă nu se mai dezlipesc de tine și te fac să te simți ca un obiect de studiat. Această privire e super inconfortabilă și te face să vrei să dispari din raza lor vizuală cât mai repede.

Ați pățit vreodată să mergeți pe stradă și să auziți un fluierat sau un „Pssst!” de la cineva? Nu e nici pe departe măgulitor, ci doar deranjant și lipsit de respect.

Atingeri non-consensuale care par total nevinovate. Aici intră orice fel de atingere fără acordul nostru – o mână pe umăr, o îmbrățișare forțată sau chiar un „accidental” atins în zone inadecvate de atins pe stradă. Nimeni nu are dreptul să ne atingă fără permisiunea noastră!

Toate aceste comportamente nu sunt doar neplăcute, ci și dăunătoare. Ne strică încrederea în noi și în ceilalți, ne fac să ne simțim nesigure și să evităm anumite locuri sau situații. Dar nu trebuie să le acceptăm ca fiind normale!

Impactul psihologic al hărțuirii stradale asupra femeilor

Stres și anxietate

Imaginează-ți o femeie într-o dimineață obișnuită, mergând pe stradă spre locul de muncă. E îmbrăcată confortabil, cu gândurile îndreptate spre planurile zilei. Într-o clipă, simte o privire insistentă asupra ei. Se întoarce și vede un bărbat care o fixează, cu un zâmbet nepotrivit sau cu un comentariu jignitor sau sexual. În acel moment, liniștea și siguranța pe care le simțea se transformă brusc într-o senzație de nesiguranță și vulnerabilitate.
Reacțiile inițiale includ întrebări care îi invadează mintea: „De ce mă fixează așa?”, „Ce vrea să spună cu acele cuvinte?”, „Ar putea deveni periculos?”. Aceste gânduri nu sunt doar o simplă neliniște trecătoare; ele declanșează un răspuns de alarmă în corpul ei, crescând tensiunea și anxietatea. În loc să se concentreze pe activitățile zilnice, femeia se simte acum evaluată și expusă într-un mod neplăcut.
Pentru a evita astfel de situații, femeile pot începe să-și modifice rutina zilnică sau să-și planifice traseul pentru a evita locurile unde au avut experiențe neplăcute în trecut. De exemplu, ar putea alege să ocolească anumite străzi sau stații de autobuz unde se simt mai expuse. Acest comportament de evitare nu este doar o simplă precauție, ci devine o parte din rutina lor zilnică, afectând în mod semnificativ confortul și starea lor generală de bine. Hipervigilența față de mediu devine total obositoare și are efecte negative în relațiile personale, dar și în performanțele academice sau la locul de muncă.

Stima de sine scăzută și sentimente de vinovăție

Imaginează-ți că ești încrezătoare în tine, știi cine ești și ce vrei să faci. De exemplu, ești pe stradă într-o zi bună, mergi încrezătoare și cu gândurile puse pe ce ai de făcut în ziua respectivă. Și apoi, din senin, cineva aruncă un comentariu total inadecvat sau te privește prea intens, fără niciun respect pentru spațiul tău personal. În acel moment, parcă toată încrederea pe care o ai în tine începe să se clatine. Începi să te întrebi dacă este ceva în neregulă cu tine, dacă ai făcut ceva greșit sau dacă pur și simplu nu ești destul de respectată în ochii celorlalți. Important este să nu uiți că ești valoroasă și meriți să fii tratată cu respect și înțelegere în orice situație. Nimeni nu ar trebui să te facă să te simți mai puțin decât ceea ce ești cu adevărat.

Frica și sentimentul de nesiguranță

Frica și sentimentul de nesiguranță sunt cele mai intense emoții pe care le au femeile și adolescentele care au trecut prin experiența hărțuirii stradale. Este nedrept să ne simțim în pericol printre oameni, noi presupunând că suntem ființele superioare de pe planetă, avem rațiune și empatie față de ceilalți. Frica se simte neplăcut în corp, ritmul inimii este alert, respirația este rapidă, corpul este agitat și simți că trebuie să fugi din mediu, iar sentimentul de nesiguranță te face să te simți neajutorată, neputincioasă și mică.
Imaginează-ți că mergi pe stradă și vezi în jurul tău numai pericol. Pot să-ți ofer un exemplu personal. Am devenit atât de hipervigilentă încât mă simt total nesigură în interacțiunea cu oamenii de pe stradă. Zilele trecute, un domn în vârstă m-a oprit să-mi ceară indicații de orientare. M-am oprit cu gândul că este un om în vârstă, vulnerabil, care are nevoie de ajutor. După ce l-am ajutat cu indicații, a început să-mi zică că sunt frumoasă și că și-ar dori ca soția lui să mai fie tânără, ca mine, ba mai mult, mi-a pus mâna pe braț și a încercat să mă tragă mai aproape. În acel moment, mi-am tras mâna și am plecat. Aveam tot felul de gânduri: Oare am interpretat eu greșit? Era un om în vârstă, de seamă cu tata, cum să se comporte așa? Oare e ceva în neregulă cu faptul că sunt drăguță cu oamenii și vreau să-i ajut?
Această experiență m-a făcut să mă simt și mai nesigură și să-mi pun întrebări legate de comportamentul meu. Am început să evit interacțiunile cu oamenii străini și să fiu extrem de precaută chiar și în situațiile care anterior păreau complet inofensive. De fiecare dată când sunt pe stradă, mă simt ca și cum fiecare persoană ar putea reprezenta o amenințare potențială. Nu ar trebui să fie așa.
Încep să realizez că aceste sentimente de frică și nesiguranță nu sunt doar reacții la experiențele mele directe, ci și la o problemă mai mare, societală. Hărțuirea stradală este o realitate pentru multe femei și adolescente, iar efectele acesteia asupra sănătății noastre mentale și emoționale sunt de durată și profunde. Este nedrept și inacceptabil ca noi, ca societate, să permitem ca astfel de comportamente să fie normalizate sau trecute cu vederea.

Ce ne spun statisticile?

Un studiu realizat în 2018 de Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.) arată că 60% dintre femeile din România au experimentat hărțuire stradală la un moment dat în viața lor. Aceasta înseamnă că majoritatea femeilor au fost, la un moment dat, victime ale privirilor insistente, comentariilor neadecvate sau chiar ale atingerilor neconsimțite.

Mai recent, organizația „Femeile împotriva violenței” (FILIA) a raportat că 8 din 10 femei din România au fost victime ale hărțuirii stradale. Aceasta se întâmplă cel mai adesea în mijloacele de transport în comun sau pe stradă, locuri unde ar trebui să ne simțim în siguranță, dar care, din păcate, devin adesea locuri de frică și neliniște.

Deoarece acest subiect a stârnit un mare interes pentru mine, am simțit nevoia să discut și cu alte femei despre această experiență, dacă li s-a întâmplat, dacă au auzit povești și ce impact are acest subiect asupra lor.

Experiența mea personală cu hărțuirea stradală

Am avut multe experiențe în care bărbați de diferite vârste au avut comportamente total inadecvate în public, însă unul dintre ele a rămas foarte bine imprimat în conștiința mea.

Eram în tramvai seara, mă îndreptam spre casă când, la a doua stație, au urcat patru domni cu vârste între 35-40 de ani, care, atunci când au observat că sunt în tramvai, au venit din vagonul din față în ultimul vagon, unde eram eu. Au început să se plimbe frenetic și să se apropie de mine, mimând că se dezechilibrează și cad peste mine. În acel moment, m-am panicat destul de tare și m-am mutat într-un alt vagon în care mai era o doamnă. Domnii respectivi au venit în acel vagon și au început să discute între ei cu voce tare, aducând comentarii total inadecvate asupra mea și a doamnei care era lângă mine. Au început să râdă tare și să mă fixeze cu privirea, continuând să discute între ei și afirmând comentarii cum ar fi „Nu te mai uita la ea, că sigur nu ai tu față de ea, nu vezi ce bine arată, lăsa că nu ai tu noroc. Mai bine te uiți la asta (referindu-se la doamna care mai era cu mine în tramvai), e bătrână, dar merge, asta sigur se uită la tine”.

M-am panicat și mai tare gândindu-mă că urma să cobor și cei patru puteau să mă urmărească. Am reușit să cobor mai repede decât ei și am alergat până la gura de metrou. A fost atât de impactant pentru mine încât acum mereu caut să urc în vagoane în care sunt mulți oameni. Și mereu mă simt inconfortabil când văd un grup de bărbați în mijloacele de transport în comun sau pe stradă.

Experiențele altor femei hărțuite pe stradă

Mai jos regăsiți experiențele personale, fără a da nume, ale femeilor care au dorit să împărtășească cu mine aceste experiențe negative.

Experiența A cu hărțuirea stradală

„Am avut parte de multe momente de hărțuire, fie stradală, fie „între neamuri”. De la privit insistent și sunete care să îmi atragă atenția, pe care, dacă le ignoram, se striga și mai tare după mine, la atingeri inadecvate, care au venit așa „natural” din partea lor, care ar fi putut face pe cineva care nu a trecut prin așa ceva până atunci să creadă că e normal și nu e nicio problemă.

Pe lângă momentele care s-au întâmplat în alte împrejurimi, dacă ar fi să dau un exemplu concret al hărțuirii stradale asupra mea, acesta este: Eram elevă în generală și mergeam spre magazin. Din spatele meu aud doi băieți, unul mai mare decât mine, major, celălalt aproape de vârsta mea, chiar coleg de clasă cu mine, care vorbeau despre mine și cum că „mă las greu” și sunt „nărăvașă”, implicând faptul că nu puteau accepta că le resping „avansurile”, invitațiile la o perioadă de timp în care să se poată folosi de mine.

Nu era neobișnuit nici faptul că auzeam și bărbați între 30-50 de ani, care comentau asupra mea și a corpului meu de adolescentă. Puteam simți privirile care mă urmăreau, dar mereu decideam că e mai bine să ignor, să nu cumva să îi enervez, prin urmare să le dau „motiv” să îmi facă orice fel de rău. Totuși, din toată experiența mea, cel mai trist lucru pe care l-am realizat de-a lungul timpului este că majoritatea întâmplărilor de acest gen s-au petrecut când aveam sub 18 ani.

De atunci, cazurile s-au rărit și mi-am dat seama că acum par într-adevăr aptă de a mă apăra, în orice fel, fie de comentarii, fie de atingeri sau altele. Din câte am observat, oamenii care hărțuiesc stradal, de cele mai multe ori, aleg pe cineva care, cred ei, nu ar fi o mare amenințare și este mai puțin probabil să încerce să se apere.

Dacă vreți să vă ajutați copiii sau oricare altă persoană minoră, chiar și majoră, încercați să îi învățați cum să procedeze în astfel de situații, dacă escaladează și se simt amenințați în orice fel.”

Experiența B cu hărțuirea stradală

„În fiecare zi, mă deplasez cu metroul și, adesea, merg pe jos până la birou. Hărțuirea stradală a devenit o parte neplăcută din rutina mea.

Îmi amintesc clar prima dată când am simțit frica pe stradă. Mă întorceam acasă de la muncă când am observat că un bărbat mă urmărea. Am încercat să-l ignor, dar privirea lui m-a făcut să mă simt inconfortabil.

Când am ajuns la un colț de stradă, s-a apropiat de mine și a început să-mi facă comentarii nepotrivite. Am încercat să mă îndepărtez, dar el a continuat să mă urmărească și să facă remarci vulgare.

În acel moment, am simțit că inima îmi bătea repede și am fost paralizată de frică. Am reușit să intru într-un magazin și am cerut ajutor. Vânzătoarea m-a lăsat să aștept acolo până m-am simțit în siguranță să plec. Chiar dacă bărbatul a dispărut, teama a rămas.

Această experiență mi-a schimbat percepția asupra siguranței. Am început să evit anumite străzi și să port haine mai largi. De fiecare dată când cineva se apropie prea mult, simt anxietate.

Recent, în metrou, un bărbat a început să mă privească insistent. Apoi a început să-mi facă poze cu telefonul. M-am simțit expusă și neputincioasă. Când am încercat să-i spun să se oprească, el a râs și a continuat. Nimeni nu a intervenit.

După ce am coborât din metrou, am simțit cum lacrimile îmi vin în ochi. Această vulnerabilitate este o realitate cu care multe femei se confruntă. Nimeni nu ar trebui să se simtă nesigur în spațiile publice.”

Experiența C cu hărțuirea stradală

„Era o seară obișnuită. Am urcat în autobuz și m-am așezat lângă geam, bucuroasă că nu era aglomerat. După câteva stații, un grup de trei bărbați a urcat și au început să vorbească tare, râzând zgomotos. Inițial nu le-am dat atenție, dar curând am realizat că mă priveau insistent.

Unul dintre ei s-a apropiat mai mult și a început să-mi facă „complimente” neplăcute, de genul „Ce faci singură? Nu te speria, vrem doar să ne cunoaștem mai bine.”. Ceilalți doi au început să râdă și să facă aluzii, discutând între ei despre cum ar arăta o seară „distractivă” cu mine. M-am simțit din ce în ce mai neliniștită și încercam să par neafectată, dar inima îmi bătea din ce în ce mai tare.

Am decis să cobor cu o stație înainte de destinație, simțindu-mă mai în siguranță pe jos decât să rămân în autobuz cu ei. Din fericire, nu au coborât după mine, dar tot drumul spre casă m-am uitat înapoi, temându-mă că mă urmăresc. De atunci, evit să iau autobuzul la ore târzii și mă simt mereu în gardă când sunt singură în transportul public.”

Cum să te simți mai în siguranță și să eviți (pe cât poți) să fii hărțuită pe stradă?

Ca femeie care a trecut prin experiența hărțuirii stradale, vreau să îți împărtășesc câteva lucruri care m-au ajutat să mă simt mai în siguranță și să fac față acestor situații neplăcute. Știu cât de greu poate fi, cât de copleșitor, dar vreau să îți spun că există modalități prin care îți poți recăpăta controlul și încrederea. Sper ca sfaturile mele să te ajute așa cum m-au ajutat și pe mine.

1. Recunoaște că nu ești vinovată
   Primul lucru pe care l-am învățat a fost să accept că hărțuirea nu este niciodată vina mea. Mult timp m-am simțit rușinată și vinovată, întrebându-mă dacă aș fi putut face ceva diferit. Dar am ajuns să înțeleg că nimeni nu are dreptul să mă facă să mă simt mică sau nesigură. Recunoașterea acestui fapt mi-a dat puterea de a nu mai interioriza experiențele negative.
2. Alege rute sigure și întotdeauna planifică înainte
   O schimbare care m-a ajutat mult a fost să aleg rute bine iluminate și aglomerate, mai ales seara. Știu că poate părea un detaliu mic, dar simplul fapt de a evita locurile izolate m-a făcut să mă simt mai încrezătoare. Planificarea traseului înainte mi-a oferit un sentiment de control și m-a ajutat să mă simt mai în siguranță.
3. Nu-ți fie teamă să ceri ajutor
   De fiecare dată când mă simțeam inconfortabil, am învățat să nu mă mai izolez. Am cerut ajutor – fie de la prieteni pe care îi sunam și îi rugam să stea cu mine în telefon până ajungeam într-un loc în care mă simțeam în siguranță, fie de la străini din apropiere. Oamenii din jur sunt adesea mai dispuși să ajute decât ne imaginăm. Odată, o simplă privire sau un gest către o persoană din apropiere a fost suficient pentru a mă simți mai puțin singură și pentru a descuraja persoana care mă hărțuia.
4. Împărtășește povestea ta
   Un lucru care m-a ajutat să depășesc aceste momente a fost să vorbesc despre ele. Le-am spus prietenilor apropiați, familiei și, uneori, chiar autorităților. Faptul că am împărtășit ce am trăit nu doar că m-a ajutat să eliberez tensiunea emoțională, dar m-a făcut să mă simt validată. Vocea mea contează, iar a vorbi despre asta a fost un prim pas important spre vindecare.

Sper ca sfaturile mele să te ajute să te simți mai puternică și mai protejată. Știu că hărțuirea stradală poate lăsa urme adânci, dar amintește-ți că nu ești singură și că ai dreptul să te simți în siguranță oriunde mergi.

Dacă hărțuirea stradală ți-a influențat viața semnificativ, noi am vrea să știi că există resurse pentru tine și ajutor. Apelează cu încredere la un terapeut MAZE dacă simți că dorești să îți spui povestea într-un spațiu sigur și dacă ai nevoie de mai mult sprijin decât ți-am putut oferi în acest articol.

Surse:

1. Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.), 2018.
2. Organizația „Femeile împotriva violenței” (FILIA), 2021.