Nevrozele – anxietatea, depresia, astenia, sindromul isteric și obsesional

Nevroza este un termen general pentru o afecțiune în care anxietatea resimțită în viața de zi cu zi și diferite simptome cauzate de aceasta sunt semnificativ crescute. Aceasta include tulburarea de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, anxietatea socială, anxietatea generalizată, hipocondria, tulburarea disociativă, etc. 

Nevroza, este cea mai comună formă de tulburare mentală fiind mai frecvent întâlnită la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani.

1. Ce este nevroza? – Nevroza definiție

Nevroza este o categorie de afecțiuni psihice caracterizate prin anxietate și comportament de evitare. În general, termenul a fost folosit pentru tulburări în care simptomele sunt îngrijorătoare pentru pacient, iar comportamentul nu încalcă normele sociale și nu există o etiologie organică aparentă. Astfel de boli sunt clasificate în prezent ca anxietate, tulburare astenică, distimie sau depresie, tulburare obsesională și isterică.

2. Nevroza anxioasă – Simptome, Tratament

Această afecțiune este caracterizată de anxietate excesivă ce persistă mai mult de un an. Printre simptomele cele mai frecvente se numără neliniștea, oboseala, lipsa de concentrare, sensibilitatea la stimuli externi, iritabilitatea, rigiditatea gâtului și a umerilor, durerile de cap, palpitațiile, amețelile și insomnia. 

Debutul este frecvent în perioada adolescenței, fiind prezentă de asemenea și la persoanele cu vârsta peste 35 de ani, mai frecvent la femei.
Cauza nu este clară, dar factorii genetici, experiențele negative personale și în familie, stresul sau disfuncția sistemului nervos autonom pot avea un rol important în etiologie.Ca tratament, anxioliticele (benzodiazepinele) sunt adesea utilizate pentru anxietate excesivă și sunt eficiente pentru o perioadă scurtă de timp. Utilizarea pe termen lung are efecte secundare, cum ar fi dependența psihologică, somnolența și disfuncția cognitivă și motorie. Pentru tratamentul pe termen lung, psihoterapia este adesea mai benefică, prin terapia cognitiv-comportamentală alături de tehnici de relaxare.
Boala dacă nu este tratată își va urma cursul cronic, fiind influențată în special de stresul vieții de zi cu zi. Este important să vă consulte un medic ce poate menține o relație bună, de încredere, și să vă amelioreze simptomele.

2.1. Nevroza psihică – Tulburarea de panic

Tulburarea de panică, a fost cunoscută sub numele de „nevroză cardiacă”, “anxietate” sau „sindrom de hiperventilație”.

Simptomele apar chiar dacă nu există o boală fizică care să explice disconfortul. Printre acestea se numără palpitațiile, dispneea, amețelile și, în același timp, teama de pericol iminent.
Una din zece persoane are un atac de panică, iar un sfert dintre acestea au atacuri repetate, rezultând în tulburări de panică. Este mai frecventă la femei decât la bărbați și mai întâlnită la grupa de vârstă de 20-30 de ani.
Cauza nu a fost clarificată, dar se presupune că „atacul de panică” este influențat de funcționalitatea trunchiului cerebral care controlează nervii autonomi, iar „anxietatea anticipativă” este legată de sistemul limbic care controlează emoțiile.Tratamentul cu antidepresive (SSRI: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) cu puține efecte secundare reprezintă prima alegere pentru atacurile de panică, dar durează adesea 1-2 săptămâni pentru ca efectele să apară.
Pentru anxietatea anticipativă, se utilizează anxiolitice benzodiazepinice care sunt eficiente imediat după administrare. Cu toate acestea, medicamentele au efecte secundare, cum ar fi dependența, somnolența și amețeala.
Pacienții au, de asemenea, tendința de a înțelege greșit modificările fiziologice, cum ar fi respirația după urcarea scărilor, ca un atac de panică. În această situație, terapia cognitiv-comportamentală este, de asemenea, eficientă.
Oboseala și lipsa somnului vă pot crește șansele de a avea aceasta afecțiune, așa că este recomandată odihna. Alcoolul și cofeina agravează, de asemenea, simptomele.

3. Sindrom nevrotic distimic – Nevroza depresivă

Împreună cu simptomele nervoase generale, cum ar fi anxietatea și frica, nevrozele pot fi caracterizate și de depresia ușoară (starea de spirit deprimată). 

Tulburarea depresivă persistentă, numită și distimie, este o formă de depresie cronică (pe o perioadă mai lungă de 2 ani). Simptomele cele mai comune sunt pierderea interesului pentru activitățile zilnice normale, lipsa energiei și a productivității, stima de sine scăzută și un sentiment general de tristețe. Aceste sentimente sunt constante pe perioade îndelungate și pot interfera semnificativ cu viața pacientului.Datorită naturii cronice a tulburării depresive persistente, gestionarea simptomelor depresiei poate fi dificilă, dar o combinație de terapie de grup sau psihoterapie individuală alături de un tratament medicamentos poate fi eficientă în ameliorarea simptomelor acestei afecțiuni.

4. Nevroza isterică

Nevroza isterică este tulburare psihiatrică caracterizată prin prezența unor simptome cum ar fi paralizia, tremorul sau problemele vizuale/auditive, confundate frecvent cu o disfuncție a sistemului nervos, dar fără un substrat organic decelabil. Dezvoltarea tulburării este adesea asociată cu stres psihologic sau traume. 

În general, există cauze psihologice precum probleme greu de rezolvat și conflicte interumane, dar pacientul tinde să nege orice cauză probabilă a tulburării. De exemplu, memoria evenimentelor dureroase recente poate fi parțial pierdută în această boală.

5. Nevroza astenică – Simptome

Nevroza astenică este caracterizată de simptome fizice fără o bază organică. Cazurile frecvente includ dureri digestive, greață și senzații anormale ale pielii. 

Pacientul nu este liniștit de diagnostic și caută în mod repetat o cauză a durerii prin examinări medicale neîncetate. Acesta consideră că are o boală gravă, cum ar fi cancerul, și face orice investigație care ar putea duce la diagnosticul căutat, în ciuda indicațiilor medicilor.

6. Nevroza obsesională

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o afecțiune mentală care presupune prezentarea repetată a gândurilor (obsesiilor) și a ritualurilor (compulsiilor). Acestea interferează cu viața celor afectați, fără a putea fi controlate sau oprite.

O „obsesie” este o stare în care pacientul este conștient că preocuparea sa este lipsită de sens, dar anumite gânduri (îngrijorări legate de murdărie, boli, teama de a pierde ceva etc.) se repetă și devine controlat de acestea. Compulsiile sunt considerate pentru a contracara obsesiile sau pentru a confirma evitarea riscului (curățarea excesivă și / sau spălarea mâinilor, verificarea repetată a lucrurilor, cum ar fi dacă ușa este închisă sau cuptorul oprit etc.)

Nu se cunoaște cauza tulburării obsesiv-compulsive. Factori precum genetica, structura creierului și conexiunile biochimice, împreună cu mediul, pot juca un rol în această afecțiune.

Diferite psihoterapii pot fi eficiente în tratarea tulburării obsesiv-compulsive. Terapia Morita, orientată către răspuns, tratează obsesiile ca “distorsiuni cognitive”. Scopul acesteia este ca pacientul să accepte obsesiile ca o parte a firii sale și să fie liniștit de situația în care se află. Terapia Morita îi ajută pe pacienții săi să înțeleagă că trăirea emoțiilor, pozitive sau negative, este o parte esențială a ființei umane. Terapia comportamentală abordează partea activă a compulsiilor pentru a le opri în cazul în care apar obsesii.

7. Tratament nevroza – Psihoterapie

Tratarea nevrozelor prin psihoterapie diferă in funcție de boală, dar, în primul rând, trebuie să aveți o înțelegere și o cunoaștere a bolii. Apoi, luați în considerare, împreună cu medicul dvs, utilizarea de medicamente pentru a reduce anxietatea și somnifere pentru a vă ajuta să vă recuperați de oboseală în timpul insomniei.

De asemenea, vi se poate indica să luați SSRI (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei – un medicament utilizat adesea în depresie) atunci când este necesar. Vi se pot oferi sfaturi și îndrumări cu privire la idei și comportamente în viața de zi cu zi, analizând caracteristicile și tendințele individuale. Se poate apela la teste psihologice și consiliere atunci când este necesar.

• Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia comportamentală este o metodă de tratament care urmează fluxul psihologic al teoriei învățării și se aplică în principal anxietății, tulburărilor obsesiv-compulsive și fobiei.

În terapia comportamentală, anxietatea este văzută ca un „răspuns la suferință”. De exemplu, dacă vă este frică să mergeți cu trenul, urcarea devine o fobie, iar un astfel de comportament devine frică. Această terapie se bazează pe depășirea acestor temeri pentru ca, în cele din urmă, să puteți lua trenul. 

Terapia comportamentală presupune că învățarea unor astfel de reacții de frică și evitare este cauza nevrozei și vă ajută să identificați distorsiunile cognitive (modele de gândire inutile). După ce ați identificat aceste gânduri, le puteți înlocui cu altele mai folositoare. Desensibilizarea sistematică și terapia de expunere sunt exemple tipice în acest sens.  

Desensibilizarea sistematică este o metodă de relaxare ce începe cu expunerea imaginară la situații provocatoare de anxietate. Pentru a fi eficienți în această terapie trebuie să ajungeți la o stare de relaxare prin detensionarea muschilor și cu ajutorul unor exerciții special gândite. Este o metodă de tratament care se antrenează în mod repetat pentru a trece la o situație mai stresantă pas cu pas când se obține relaxarea.

În plus, terapia de expunere care este adesea utilizată în aceste zile creează, de asemenea, o ierarhie a anxietății, se confruntă cu o situație de frică slab stimulată și progresează treptat pentru a se obișnui cu aceasta. Cu acest tip de tratament, un terapeut începe de obicei, prin instruirea dvs. în tehnici de relaxare care vă pot calma atunci când vă aflați sub mult stres. Terapia expunerii este un mod de a vă ghida spre ceva de care vă temeți. De obicei se începe în imaginație, apoi cu diferite reprezentări (desene, filme etc.) ca mai apoi să fiți expus la factorul stresor real. Pe măsură ce avansați în terapie psihologul vă îndrumă în utilizarea abilităților dvs. de relaxare pentru a calma anxietatea.

Pe de altă parte, terapia cognitivă a fost inițial o metodă de tratament pentru depresie. S-a încercat tratarea depresiei însăși concentrându-se pe cunoașterea pacientului deprimat, adică distorsionarea modului de percepție și gândire și de a o corecta la realitate. Cu toate acestea, în timpurile moderne, a fost modificat într-un model în care cognitivul, emoționalul și comportamentul formează un cerc vicios, iar în terapia cognitiv-comportamentală au fost adoptate ca metode reale de tratament.

• Terapia de familie

Terapia de familie este parțial influențată de psihanaliză și încearcă să reducă simptomele pacientului și problemele de comportament prin schimbarea relațiilor de familie. Această metodă este adesea utilizată pentru problemele adolescenților și tulburările alimentare.

• Psihoterapia de grup

Psihoterapia de grup, așa cum sugerează și numele, este o metodă de tratament a nevrozelor prin înțelegerea semnificației problemelor interpersonale și a conflictelor emoționale. Există două modalități de a face acest lucru: una este atunci când este implicat un terapeutcare să direcționeze conversațiile dintre participanți, iar cealaltă, denumită și grup de ajutor este caracterizată de ascultarea activă a problemelor fiecăruia și oferirea de sfaturi reciproce

Psihoterapia de grup a fost recunoscută pentru eficacitatea sa atât în ​​terapia Morita, cât și în cea comportamentală-cognitivă. 

• Autosugestia

Autosugestia prin autohipnoză, este utilizată pentru a facilita relaxarea și eliminarea stresului și a tensiunii întregului corp, iar, astfel, starea fizică și mentală pot fi ajustate de sine. 

Este indicat să exersați de 3 ori pe zi timp de aproximativ 5 minute pentru a încuraja relaxarea corpului dvs. prin încetinirea respirației și scăderea tensiunii arteriale. Această formă de tratament este utilizată pentru persoanele cu unele tulburări psihosomatice, cum ar fi insomnia și nevroza.

Acestea fiind spuse, pentru a fi siguri de un diagnostic este important să consultați un medic sau un terapeut înainte de a căuta orice terapie sau tratament medicamentos pentru soluționarea simptomelor. 

Sursa foto: Shutterstock.com

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/panic-attacks/diagnosis-treatment/drc-20376027

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/persistent-depressive-disorder/symptoms-causes/syc-20350929

https://www.medicalnewstoday.com/articles/246608

https://www.psychologydiscussion.net/abnormal-psychology/mental-illness/hysterical-neuroses-concept-types-and-treatment-mental-illness/2240

https://www.thefreedictionary.com/Dissociative+(conversion)+disorders

https://medical-dictionary.thefreedictionary.com/Hysterical+neurosis

https://anzmh.asn.au/blog/uncategorized/neurosis-psychosis-difference

https://www.healthline.com/health/therapy-for-phobias

https://www.verywellmind.com/systematic-desensitization-2584317