fbpx

Ticuri nervoase la copii – cauze, tratamente, rolul psihoterapiei

Ticuri nervoase la copii - cauze, tratamente, rolul psihoterapiei

Cuprins

Un tic este o problemă în care o parte a corpului se mișcă în mod repetat, rapid, brusc și necontrolat ca răspuns la o situație externă stresantă. Ticurile pot apărea oriunde pe corp, cum ar fi la nivelul feței, umerilor, mâinilor sau picioarelor. Ele pot fi oprite voluntar pentru perioade scurte. Majoritatea ticurilor sunt ușoare și greu de observat, dar pot fi frecvente și severe, afectând viața copilului.

Ticurile la copii dispar în timpul somnului și pentru o perioadă scurtă de timp voluntar. De asemenea, pot să dispară sau să apară mai rar atunci când copilul este foarte concentrat pe o activitate. Dacă, pe de altă parte, este nervos, obosit sau frustrat, ticurile se vor repeta cu o intensitate mai mare.

1. Tipuri de ticuri nervoase la copii

Ticurile nervoase pot fi clasificate de obicei ca motorii, vocale sau sindromul Tourette, care este o combinație a acestora. Ticurile motorii și vocale pot avea o durată scurtă (tranzitorii) sau lungă (cronice). Sindromul Tourette este considerat a fi o tulburare cronică.

  • Ticuri motorii nervoase la copii

Ticurile motorii simple afectează în principal fața și partea superioară a corpului, fiind cele mai frecvente dintre ticuri. Copilul poate clipi spontan, face cu ochiul, încrunta, încleșta gura, sau ridica din umeri frecvent. 

Cele complexe afectează mai mult de un grup muscular în același timp, fiind efectuate mișcări complexe. Copilul, odată ce se deplasează, corelează această acțiune cu un gest specific precum: aruncarea imaginară a ceva, întoarcerea sau lovirea unei suprafețe. Sunt mai puțin frecvente decât cele anterioare.

  • Ticuri vocale la copii

Ticurile vocale simple sunt reprezentate de reproducerea în mod repetat a: onomatopeelor, gemetelor, tusei, pufniturilor, zgomotelor nazale, etc., neformulând însă cuvinte propriu-zise.

Ticurile vocale complexe se caracterizează prin repetarea continuă a cuvintelor întregi, nu doar a sunetelor. Cei care suferă de acestea reiau ultimul cuvânt auzit sau ultimul cuvânt rostit. Există, de asemenea, o variație în care copilul reproduce doar insulte, ce pot jigni interlocutorul. Acest tip de ticuri este asociat frecvent cu sindromul Tourette.

  • Sindromul Tourette

Copiii cu tulburare Tourette au atât ticuri motorii, cât și vocale. Unele dispar la adolescență, dar altele continuă. Copiii pot avea probleme de atenție și dificultăți de învățare. Aceștia pot acționa impulsiv și pot dezvolta obsesii și compulsii.

Uneori, persoanele cu tulburare Tourette pot adresa cuvinte obscene și îi pot insulta pe ceilalți. Cei mici nu pot controla sunetele și mișcările și nu pot fi blamați pentru ele.  Pedepsele nu ajută copilul să controleze ticurile, ci doar îi vor răni stima de sine și spori suferința.Pentru a determina dacă un copil are sau nu această tulburare este necesară o evaluare medicală cuprinzătoare, ce include adesea consultații pediatrice, neurologice, psihologice și psihiatrice. Tratamentul poate include medicamente pentru a ajuta la controlul simptomelor, dar și consilierea familiei pentru a reuși să gestioneze această boală cât mai bine.

2. Ticuri nervoase la copii – Cauze

Majoritatea ticurilor apar în anumite etape ale copilăriei fiind asociate cu situații de stres, anxietate, probleme de stimă de sine, timiditate sau tensiune prea mare din partea unei educații foarte rigide. De obicei dispar în mai puțin de un an, dacă acestea persistă însă poate fi utilă psihoterapia individuală. De asemenea, pot face parte din alte afecțiuni, cum ar fi tulburarea Tourette, tulburarea obsesiv-compulsivă sau ADHD.

3. Tratament pentru ticuri nervoase la copii

care sunt cauzele ticurilor nervoase la copii

Ticurile pot fi „suprimate”, dar această procedură nu este recomandată de specialiști deoarece poate genera anxietate. Odată cu vârsta, capacitatea copilului de a controla și de a-și ascunde ticurile crește. 

Atunci când ticurile sunt asociate cu anxietatea, medicul încearcă să amelioreze simptomele de stres, tratând astfel indirect ticurile. Există de asemenea o serie de medicamente eficiente în gestionarea ticurilor, dar trebuie luate întotdeauna sub supraveghere medicală.

  • Terapia de acceptare
care este tratamentul pentru ticurile nervoase la copii

Copilul dobândește strategii pentru a fi ajutat să iasă din stările emoționale asociate cu ticurile ce sunt de obicei foarte invalidante, ocupând un loc foarte important în viața sa.

Se lucrează astfel la gestionarea anxietății și stresului, la consecința ticurilor menționate, precum și la zonele din viața copilului care sunt afectate. Scopul tratamentului  ticurilor, care poate fi foarte limitativ, este de acceptare a emoțiilor subiacente, astfel încât acestea să înceteze să îi controleze acțiunile impulsive.

Toate acestea duc la o bunăstare psihologică mai mare, la o scădere a frecvenței  ticurilor, precum și la stresul și anxietatea care stau la bază și, pe scurt, o calitate mai bună a vieții.

Acestea fiind spuse, dacă observați prezenta ticurilor ce nu se ameliorează cu timpul la cei mici este important sa apelați la un medic specialist pentru a determina cauza lor și necesitatea tratării acestora.

Sursa foto: Shutterstock.com

https://www.medicalnewstoday.com/articles/317950

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Accesează-ne pe FacebookSusține sănătatea mentală!

Fă parte din comunitatea MAZE - Psychology!
Alături de MAZE ești la curent cu ultimele noutăți din psihologie.

Te așteptăm!

Scroll to Top