Aproape fiecare dintre noi simte uneori anxietate. Anxietatea este un sentiment de teamă și are o funcţie adaptativă, de protecţie, în sensul că ne face să fim mai vigilenţi la informaţiile din jurul nostru, pentru a ne putea proteja de pericol. Simptomele fricii (palpitații, respirație intensă, etc.) ne oferă energia necesară pentru a ne apăra de pericol sau a fugi (reacția luptă-sau-fugă). Acestea sunt reacții firești la un pericol real și astfel frica/anxietatea normală ne ajută să detectăm amenințările şi să reacţionăm corespunzător la ele.
Anxietatea devine însă problematică (patologică) atunci când sentimentul de frică este atât de copleşitor încât ne deteriorează semnificativ calitatea vieţii, performanţa şi relaţiile cu ceilalţi. Anxietatea patologică este o frică exagerată și incontrolabilă.
Atunci când frica apare în absența unui pericol real, noi spunem că este o alarmă falsă. Cu timpul această alarmă falsă poate deveni o alarmă învățată, ceea ce înseamnă că vei începe să te temi tocmai de simptomele fricii (care sunt de fapt menite să te apere) deoarece nu înțelegi de ce le ai. Imaginează-ți că acest sistem de detectare al pericolului pe care îl are creierul nostru este asemănător unui sistem de alarmă la mașină. Este util ca alarma la mașină să sune atunci când se întâmplă un eveniment nedorit precum lovirea, spargerea, forțarea portierei sau a portbagajului (alarmă reală-anxietate normală), însă este deranjant când alarma pornește atunci când bate vântul, răsare soarele sau trece un om pe lângă ea (alarmă falsă-anxietate patologică).
Tulburările de anxietate sunt cele mai răspândite probleme de ordin psihic, afectând 28.8% din populaţie (simplificat, tulburările de anxietate afectează 3 din 10 persoane). Acestea pot să apară în urma interacţiunii mai multor factori de risc: genetici, de personalitate, cognitivi, evenimente negative din viaţa persoanei. Cu toate că tulburările anxioase sunt tratabile, din păcate doar o treime dintre persoanele care suferă de aceste afecţiuni caută ajutor specializat. Mai întâi este nevoie de un consult medical, pentru a elimina orice cauză medicală posibilă a simptomelor (hipertiroidism, dependență de cofeină, prolaps al valvei mitrale, etc.) după care este necesară o evaluare din partea unui specialist în sănătate mintală (psiholog clinician/psihiatru) și urmarea unor ședințe de psihoterapie.
DE CE APAR ATACURILE DE PANICĂ?
În timpul atacurilor de panică, anxietatea este atât de intensă încât o poți interpreta greșit ca fiind un semn că ai un atac de cord sau altă problemă medicală gravă, că înnebunești sau că pierzi total controlul.
Simptomele care apar în timpul atacurilor de panică se datorează unor interpretări distorsionate pe care oamenii le-au făcut în trecut și încă le mai fac. De exemplu, atunci când simți că bătăile inimii sunt mai accelerate, că respiri diferit (chiar dacă ai un motiv plauzibil care să explice aceste simptome – ai urcat pe scări, ai cărat obiecte grele, ai aspirat prin casă, te-ai grăbit să prinzi autobuzul, etc.) tinzi să interpretezi simptomele acestea ca fiind amenințătoare (te gândești că vei face un infarct, că suferi de vreo boală gravă, că ai să mori). Acest lucru te face să te sperii și mai tare și implicit îți crește nivelul de anxietate, ceea ce duce la apariția altor simptome fizice: palpitaţii, bătăi puternice şi/sau accelerate ale inimii, transpiraţii, valuri de căldură sau de frig, amorţeală, furnicături în corp, tremurături sau frisoane, senzaţie de sufocare sau de nod în gât, respiraţie îngreunată sau senzaţia de tăiere a respiraţiei, presiune, disconfort sau durere în piept, greaţă, diaree sau alte probleme cu stomacul, senzaţie de ameţeală, de rău, de pierdere a echilibrului sau de leşin, senzaţie de irealitate, de a fi în afara corpului sau senzaţia că ceea ce se petrece este ciudat, neobişnuit, sau simptome psihice: te gândești că o să mori, că vei pierde controlul, că nu o să poți să faci față și că o să înnebunești. Acestea duc la alte interpretări și mai exacerbate și astfel te afli într-un cerc vicios.
Odată ce îți apar aceste gânduri și simptome, interpretările pe care le dai situației fac ca aceasta să pară și mai amenințătoare, ceea ce face ca nivelul de anxietate să crească și mai mult. S-ar putea să consideri că evitând situațiile în care știi că ar putea să apară simptomele respective, vei scăpa de ele, dar nu faci decât să întărești frica.
Pentru a diminua frica pe care o simți și inclusiv simptomele acestea, vom lucra împreună pe modul în care interpretezi situațiile acestea inofensive care apar la toată lumea și modul în care reacționezi la ele. Altfel zis, reinterpretând într-o manieră mai sănătoasă și mai realistă aceste situații și schimbând modul de gândire și comportament, anxietatea patologică se va reduce, iar apariția atacurilor de panică se va reduce odată cu ea. Știu că anxietatea patologică este copleșitoare și chiar paralizantă uneori, poate o simți de atât de mult timp încât te-ai obișnuit cu prezența și consecințele ei, însă e important să reții că nu trebuie să o cari toată viața în spate, nu este o afecțiune incurabilă, deci se poate trata. Terapia cognitiv comportamentală, cu sau fără medicație, s-a dovedit extrem de eficientă în tratamentul atacurilor de panică și a tulburării de panică.
Psihoterapeut & psiholog clinician Beatrice Huțanu
