Majoritatea oamenilor nu au nicio problemă în a vedea compasiunea ca pe o calitate lăudabilă. Compasiunea presupune un amalgam de caracteristici care, fără îndoială, sunt benefice: blândețe, bunătate, tandrețe, bunăvoință, înțelegere, empatie, simpatie, precum și un impuls pentru a ajuta alte ființe vii, umane sau animale, aflate în suferință sau în primejdie.
Însă când vine vorba despre autocompasiune, parcă nu mai suntem la fel de siguri că este o calitate. Pentru mulți, ea este pătată de conotații negative: a-ți plânge de milă, autoindulgență, centrare doar pe sine sau pur și simplu egoism. Te invit să demontăm aceste mituri!
Autocompasiunea NU înseamnă a-ți plânge de milă.
În realitate, autocompasiunea este un antidot împotriva milei de sine și împotriva tendinței de a te plânge despre cât de rău îți merge sau cât ghinion ai.
Autocompasiunea ne face mai dispuși să acceptăm, să experimentăm și să recunoaștem emoțiile dificile – ceea ce, în mod paradoxal, ne ajută să procesăm și se le facem față mai ușor. Cercetările arată că oamenii care practică autocompasiunea sunt mai puțin susceptibili de a se lăsa înghițiți de gânduri despre cât de rele sunt lucrurile care li se întâmplă. Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii care practică autocompasiunea au o sănătate mintală mai bună. Raes (2010) a constatat că participanții cu niveluri mai înalte de autocompasiune au avut tendința de a se îngrijora și a se plânge mai puțin de necazurilor lor, și așa a explicat de ce aceștia au raportat mai puține simptome de anxietate și depresie, comparativ cu cei care nu practicau autocompasiunea.
Atunci când indivizii simt milă față de sine, devin imersați în propria lor problemă și uită că alții au probleme similare. Ei ignoră interconexiunile lor cu ceilalți și au impresia că ei sunt singurii din lume care suferă. Mila de sine tinde să accentueze sentimentele egocentrice ale separării de ceilalți și să exagereze gradul de suferință personală. Autocompasiunea, pe de altă parte, permite să vezi similaritatea dintre experiențele tale și ale altor persoane, fără aceste sentimente de izolare și deconectare. De asemenea, indivizii care-și plâng de milă sunt prinși în propria lor dramă emoțională. Nu se pot distanța de situația lor și nu pot adopta o perspectivă mai echilibrată sau mai obiectivă. În contrast, practicând autocompasiunea ne oferim spațiul mental necesar pentru a recunoaște contextul uman mai larg al experienței și pentru a pune lucrurile într-o perspectivă mai amplă.
Autocompasiunea NU este autoindulgență.
Mulți oameni spun că sunt reticenți să practice autocompasiunea, deoarece se tem că ar deveni exagerat de permisivi, s-ar lăsa pe tânjală și nu și-ar mai atinge potențialul. „Sunt stresat astăzi, mi-a mers rău, așa că pentru a fi bun cu mine mă voi uita la seriale toată ziua, voi mânca înghețată și snacksuri și nu voi face nimic productiv”. Totuși, aceasta este indulgență, nu autocompasiune. Amintiți-vă că a avea compasiune față de sine înseamnă că doriți să fiți fericiți și sănătoși pe termen lung. În multe cazuri, simplul fapt de a-ți face o plăcere/ o poftă de moment poate dăuna stării de bine pe termen lung (cum ar fi consumul de droguri, mâncatul abuziv/binge-eating, a sta ca un trântor), sănătatea și fericirea durabilă implică adesea o anumită neplăcere (cum ar fi renunțarea la fumat, scăderea în greutate, a face sport). Oamenii sunt deseori foarte aspri cu ei înșiși când observă ceva care doresc să schimbe, pentru că ei cred că se pot forța să ia atitudine și vor fi mai motivați dacă se critică excesiv . Această abordare adesea dă greș, mai ales dacă nu te poți confrunta cu adevăruri dificile despre tine deoarece te temi că o să te urăști după. În schimb, studiile (Breines & Chen, 2012; Leary, Tate, Adams, Allen & Hancock, 2007) arată că autocompasiunea oferă o forță puternică de motivare pentru dezvoltare și schimbare, oferind în același timp și siguranța necesară pentru a te vedea în mod clar, fără teama de autocondamnare și neacceptare a propriei persoane.
Există numeroase cercetări care demonstrează că relaționarea cu noi înșine într-un mod blând și prietenos este esențială pentru sănătatea emoțională. Autocompasiunea nu numai că ne ajută să evităm consecințele inevitabile ale criticilor dureroase, deprecierii, depresiei, anxietății și stresului – dar, de asemenea, duce la o abordare a vieții mai fericită și mai plină de speranță.
Psihoterapeut Beatrice Huțanu
