Cuprins
Sandra R, care intre timp a devenit adulta, descrie anii de scoala in felul urmator:
“Scoala a insemnat pentru mine o lupta. Nu doar pentru ca am fost izolata si considerata mereu altfel decat ceilalti, ci si pentru ca stiam ca marea majoritate a informatiilor predate in clasa erau nefolositoare si nu aveau legatura cu lumea reala. Am stiut tot timpul ca nu toate materile predate ne sunt folositoare in viata de zi cu zi si chiar daca multi incercau sa ma convinga de contrariu, stiam ca pentru mine nu aveau sens. In afara de cateva notiuni de baza, citire, scriere, matematica, cat si o prezentare vaga a altor lucruri, in rest erau informatii goale. Desi atunci nu aveam o privire de ansamblu si nu intelegeam perfect acest lucru, mi-am dat seama mai tarziu de acest adevar. Pe masura ce se apropia examenul de absolvire, imi devenea tot mai clar faptul ca profesorii ne-au educat sa gandim la comanda, fara sa ne folosim intelectul, ratiunea. Cum ar putea asta sa ne ajute in lumea reala?”
Sandra R
Copiii, reprezinta viitorul nostru, societatea si invatamantul bineinteles ca au partea lor de responsabilitate dar parintii au cea mai mare implicare in cresterea si educarea lor. In mainile parintilor sta daca ei vor deveni niste oameni puternici.
Cum ne putem purta altfel cu copiii nostri?
Sa ne purtam cu ei de la egal la egal
Ca si cum am fi buni prieteni, sa pastram mereu un ton prietenos, sa nu le dam ordine. Decat sa certam copilul si sa-i starnim accese de furie, ar fi mult mai bine sa privim situatia fara suparare, chiar cu umor, daca se poate si abia mai tarziu sa stam de vorba cu el si sa-i explicam ce a gresit.
Daca nu vrea sa manance
Este preferabil sa-i lasam sa ne ajute la gatit ca sa-i atragem. In toate aceste jocuri trebuie sa fim atenti sa nu manance ceea ce nu le place. Nu ni s-a intamplat si noua, atunci cand eram copii, sa mancam ceva ce nu ne placea? Am supravietuit, ce-i drept, insa… De ce atunci sa-i obligam sa faca ceva ce lor le-ar putea aduce suferinta?!
Daca a mintit
Sa nu strigati la el sau sa deveniti furiosi, ci sa-l faceti sa inteleaga ca il intristeaza foarte tare pe celalalt atunci cand il minte. Apoi ii puteti da un exemplu in care el ar fi cel mintit: “Spune-mi, cum ar fi daca prietenul tau cel mai bun ti-ar povesti ceva, tu te-ai bucura, dar apoi ai afla ca te-a mintit? Cum te-ai simti?” Atunci ar putea urma intrebarea despre cum ar putea sa-si repare greseala. Primul lucru care ar trebui sa-l faca este sa-si ceara scuze fata de persoana respectiva, iar apoi sa invete ceva din aceasta intamplare.
Din momentul in care incep sa vorbeasca, copiii ar trebui atrasi in discutiile noastre, tinuti la curent cu ceea ce avem de gand sa facem, la fel cum am proceda cu un adult. Nu trebuie sa-i privim de sus, ca si cum ar fi micuti si prostuti, ci sa-i respectam intotdeauna. In loc sa le ordonam ceva, mai bine le explicam. Copiii nu se pot exprima la fel de bine ca adultii, dar de simtit simt cel putin la fel de mult, daca nu chiar mai intens decat adultii. Ei percep orice emotie si observa imediat daca cineva a mintit sau nu.
Daca nu vrem sa cedam vointei lor incredibil de puternice de a obtine ceva, atunci raspunsul “ma voi gandi la asta” poate avea un efect mai bun decat un refuz categoric.
Puterea exemplului
Este foarte important sa reprezentam un exemplu pentru ei, aplicand in practica concepte ca: moralitate, onoare, integritate, adevar, blandete si iubire. Daca povestim despre pace, iubire si fericire, atunci sa si practicam ce spunem despre ele. I se spune copilului “nu te apuca de fumat, ca iti face rau” dar persoana care da sfatul, fumeaza… Sinceritatea este, asadar, un factor foarte important in educatie. Bineinteles ca parintii vor sa ascunda unele lucruri de copiii lor. Pe langa fumat, e posibil sa ascunda si unele sentimente, sa si le reprime. Ei nu vor sa-si arate slabiciunile. Dar copii simt asta, simt ca ceva nu este in regula, ca tristetea sau cearta plutesc in aer si atunci ii intreaba pe parinti ce s-a intamplat, cauta o confirmare pentru ce au simtit ei, iar daca parintii neaga ca s-ar fi intamplat ceva, se simt dezorientati. Ajung la o contradictie, simt ceva, dar parintii neaga. Ce va intelege copilul despre propriile sentimente sau despre integritatea parintilor? Cum se va comporta acest copil pe viitor? Va spune el adevarul? Sau il va nega precum parintii?
Cat de des auzim de la parinti aceasta sintagma: “ce putem face cu copilul nostru?” In spatele acestei afirmatii sta, de obicei, ideea: “vrem ca el sa se schimbe.” Parintii vor sa-si educe copilul asa cum ar vrea ei sa fie. Oare chiar asta sa fie raspunsul? Ei, trebuie sa se schimbe? Lucrurile sunt de fapt atat de simple daca privim dintr-o perspectiva a claritatii si adevarului.
Cheia unei bune educatii sta in noi
Intoarcerea la propria noastra copilarie si cercetarea ei ne pot fi extraordinar de folositoare. Va mai amintiti de propria dumneavoastra copilarie? In ce situatii ati fi dorit sa aveti tatal sau mama langa voi? Cand v-au lipsit cel mai mult parintii? Pentru ce sunteti suparati inca si acum pe parintii vostri, prin ce v-au dezamagit? Nu au fost in fond situatii simple? dar care au insemnat mult pentru copilul de atunci? De exemplu: o festivitate sportiva, un concert sau un spectacol la care ati participat si la care ati asteptat in zadar sa apara parintii?
Copiii au nevoie de iubire, nimic altceva decat iubire
De cele mai multe ori nu cer prea mult, sa jucam fotbal o ora cu ei, sa facem un puzzle impreuna sau sa mazgalim alaturi de ei pe o foaie de hartie. Toate acestea reprezinta atitudinea de a fi prezenti, bucuria de a fi impreuna, prietenia, amuzamentul. Nu trebuie sa existe discutii foarte inalte pentru a face o buna educatie, bineinteles ca si asa ceva ar fi de preferat, dar copiii se multumesc adesea cu mult mai putin. Pentru ei este important sa simta sinceritate si iubire, sustinere si ocrotire. Ei merg pe drumul lor, dar cum sa mearga, numai noi parintii, ii putem invata, ghida…
Daca va plac articolele noastre puteti sa ne urmariti pe platformele, Facebook si Instagram, unde postam zilnic continut nou din domeniul psihologiei.
