Cum funcționează adultul dacă în copilărie a trăit o traumă?

traume in copilarie

Ca adulți, ne-am obișnuit să ne reamintim de copilărie cu căldură și duioșie, să rememorăm momentele hazlii sau stânjenitoare, să ne întoarcem într-o lume lipsită de griji și responsabilități. Copilăria reprezintă momentul în care începem să ne descoperim pe noi și lumea din jurul nostru. Este vremea pentru  formarea atașamentelor sigure cu adulții apropiați (părinți, bunici, frați etc) și pentru explorarea potențialului personal.

Doar că, pentru mulți dintre noi, lucrurile nu se întâmplă atât de natural și sănătos. Să corelezi trauma copilăriei cu o funcționalitate redusă  sau lipsa ei totală în anumite aspecte ale vieții poate fi o concluzie greu de conștientizat. Ca adulți mergem adesea pe pilot automat și realizăm târziu că ceva lipsește din viața noastră. Emoțiile negative și durerea pot fi închise în timp atât de adânc în psihicul nostru până la punctul în care ne comportăm ca și când nu există. Din păcate, însă, durerea nu dispare și mai devreme sau mai târziu, dacă vrem să ne trăim viața la cote maxime este nevoie să ne invităm umbrele la o discuție deschisă.

Efectul traumelor în viața adultă

Acceptarea și iubirea necondiționată sunt 2 componente esențiale de care un copil are nevoie pentru a se dezvolta sănătos și fericit.

Când un copil învață că valoarea lui este bazată pe condiții sau realizări, realitatea lui devine distorsionată, iar asta afectează felul în care se percepe pe sine și pe ceilalți.

Neglijența, abuzul sau maltratarea în orice fel în perioada copilăriei duc la sentimente de rușine și vinovăție care sunt purtate în suflet până la vârsta adultă. Abuzul emoțional, fizic sau sexual creează o lipsă aproape completă de încredere în sine și ceilalți, iar tiparele relaționale pot fi repetate și în viața adultă.

De  multe ori adulții își reprimă sentimentele și emoțiile negative ce decurg dintr-o traumă netratată, îngropându-se în muncă, adicții sau alte obligații.

Dacă unui copil nu i s-a permis să își exprime emoțiile în siguranță sau să fie vulnerabil în cadrul familiei, va crește ca adult deconectat de la emoțiile lui, iar felul în care și le va manifesta va fi de cele mai multe ori nepotrivit.

Un stil parental neglijent, invalidant sau inconsistent poate transforma un copil într-un adult nesigur, neadaptat, care va căuta să repete tiparele nocive și în relațiile lui personale.

Semne că o traumă din copilărie îți afectează viața adultă:

  • Evitarea intimității sau a exprimării vulnerabilității
  • Sentimentul de gol interior sau că ceva lipsește din viața ta
  • Atracție către relații sau parteneri toxici
  • Lipsa strategiilor de gestionare a situațiilor stresante
  • Te simți blocat în depresie  sau furie
  • Adicții sau tipare comportamentale de autosabotaj
  • Boli cronice sau autoimune

Transformarea durerii în putere

Înfruntarea și acceptarea experiențelor traumatizante este un proces de cele mai multe ori dureros, îndelungat și consumator de resurse. Este de asemenea și o călătorie spre vindecare și înțelepciune.

Când te-ai îmbarcat spre călătoria cunoașterii de sine este util să iei în considerare următoarele variante:

  • Permite-ți să trăiești durerea
  • Nu este vina ta pentru trauma copilăriei. Permite-ți să îți asumi durerea, să plângi și apoi dă drumul tuturor emoțiilor negative
  • Îndepărtează-te de persoanele și situațiile toxice

Nu te poți face bine în același loc în care te-ai îmbolnăvit. Ia în considerare să îți faci o listă cu oamenii din viața ta și împarte-i între oamenii care te ajută să-ți păstrezi pozitivismul, te susțin, sunt autentici și onești și cei care te fac să te simți lipsit de energie, nesigur și trist. De cei din urmă ar fi util să te îndepărtezi, cel puțin până îți recapeți încrederea în forțele proprii.

Pentru ca procesul tău să fie mai rapid și sigur, poți apela oricând la un terapeut care te va ghida spre perspective noi și sănătoase.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top